Zȃmbetul e cea mai bună armă :)

        Instantaneu mi-au venit lacrimile…cȃnd am pus o melodie ce se numește Miss you și ȋmi aduce aminte de el  ...

       Și cȃnd mă gȃndesc că ȋn urmă cu cȃteva secunde eram ok, eram bine. Eram concentratată ȋn munca mea și am vrut doar să schimb melodia de la status, atȃta tot... melodia existentă tot la el ţintea.

Și da, mă uit ȋn folderul cu muzică și văd titlul melodie și mă iau la trȃntă lacrimile (și acum mă lupt cu ele).

    Și totuși nu e plȃnsul meu! De multe ori am simţit că plȃng, dar nu e plȃnsul meu. E energia pe care el mi-o transmite ... ȋmi zic că el este trist ȋn acele clipe și se gȃndește la mine. Sper să nu sun a nebună, ușor plecată de acasă :) sau prea narcisistă ȋn a crede ca el se gȃndește la mine .... nu, chiar de fiecare dată cȃnd ne-am ȋntȃlnit mi-a dat hinturi că e ok și stă departe de mine cu gȃndrile. Ȋn fine... eu cred ȋn energii, și cred ca ȋncă mai există canalul prin care noi facem schimb de acestea. Construit ȋn 8 ani de zile, nu se poate ȋnchide prea ușor, nu?

   Dar mă lupt ca ȋntotdeauna cu zȃmbetul ...e cea mai bună armă. Cȃnd ȋmi vine să plȃng, eu zȃmbesc! Cȃnd ȋmi vine să urlu, eu zȃmbesc! Cȃnd sunt foarte nervoasă, eu zȃmbesc (și ȋn cazul acesta involuntar) ....Ia ȋncearcă! 

      Azi a fost zi superbă...am avut un mic dejun copios ȋn noua mea „acasă. Pe balconul inundat de soare și cu mȃncare specifică unui mic dejun spaniol - o nebunie! La mijlocul zilei am băut o cafea cam tare și mi-a dat așa o energie că mă plimbam ca titirezeul ȋn stȃnga și ȋn dreapta și vaiii ce-mi place cand sunt așa! Am avut și spor la muncă ...deci o nebunie!

        Și uite, draga prietena, cum prin simplu fapt că-ţi scriu ... mă linistesc :) Am uitat că am ȋnceput să scriu pentru că m-a luat dorul de el ..și mă luase o tentativă de plȃns, plȃns care nu era al meu.

Valencia e superbă! Și eu la fel ȋn Valencia .... ahh, da! Sunt ȋn Valencia! 

 

Ti pup!